........ Prins între două lumi ca o piramidă din ace. Străbat în fulgere pe cer senin distanţa pân’ la tine. Te simt cum dormi sub greutatea vieţii. Eşti centrul viziunii mele. Artificiile cântă dulceaţa zâmbetului tău şi dispar. O clipă mai târziu şi mă vedeai.
........ Revin din lumea mea albastră prin ac de sânge picurând. Îţi gust durerea străbătând în fulgere pe cer senin. Mă vezi, dar nu mă recunoşti. Acum durerea e a mea.
........ De mii de ani încerc să sparg bariera dintre lumi. Devine greu să ştiu că tu eşti centrul viziunii mele. Mi-aduc aminte cum era când tu nu mă vedeai. În vârf de cerc mă ascundeam să-ţi gust suflarea lăcrimând pe cerul tulburat.
........ Eu zac de umbre-acoperit şi doare. Nu pot să văd cu ochii trişti nici soare, nici îngheţ. Mă simţi cum dorm sub greutatea morţii. Îţi simt veşmântul alb, suav, ce mă-nconjoară. O clipă mai târziu şi te vedeam.
