Ficţiune online

.........De ce mă urăsc aşa de mult?
.........Acum nu mai sunt un simplu prost… Reuşesc zi de zi să duc prostia pe noi culmi. Mă chinui constant să-mi fac rău, să mă autosabotez şi reuşesc că doar stabilisem că sunt atotputernic într-o lume creată de mine. Ce scriu acum nu e ceva nou, doar continuarea unor articole mai vechi…
.........Reflectam acum ceva vreme la ploaia care mă oprise să mă întâlnesc cu o fată bună, onestă, morală. Atunci am stabilit că da: sunt extrem de prost. Acum ştiu că sunt un masochist sadic, că îmi place durerea, că mă hrănesc cu ghinion, că sunt născut să fac numai ceea ce sfidează logica propriei mele minţi. Fata era exact ce mi-am dorit vreodată, avea toate calităţile fizice, intelectuale, spirituale de care aveam nevoie. Mintea mea mă conducea către o perfecţiune relativă, o perfecţiune care m-ar fi împlinit…
.........Am refuzat fericirea numai după câteva întâlniri, deoarece am observat la ea un defect foarte des în ultima vreme: nu o iubeam… Bănuiesc că am o mică idee despre ceea ce înseamnă iubirea şi sper că am maturitatea de a înţelege că dragostea nu se simte într-un timp atât de scurt. Ştiu că un om nu poate fi vinovat pentru sentimentele lui şi, în consecinţă, nu ar trebui să plătească pentru ele… totuşi mă simt vinovat…
.........Mă simt vinovat că iubesc “un trecut”, ceva ce credeam dispărut de câteva luni de zile; iubesc o fantasmă, un ideal, o persoană care m-a făcut prea mult să sufăr în trecut, dar la care am o slăbiciune vădită. Trebuia să nu răspund atunci la telefon, trebuia să nu plec din casă, trebuia să dorm, trebuia să nu aflu nimic: era mai simplu! O simplă îmbrăţişare a fost de ajuns ca inima mea să reînvie şi, mai mult, să cucerească teritoriul guvernat de un creier obosit. Dualismul alb-negru, undă-corpuscul, yin-yang poată numele de războiul inimă-creier.
.........Acesta nu este un tratat de fizică, nici o lucrare de psihologie, ci nişte scuze oficiale deoarece am făcut cam cea mai mare tâmpenie de până acum! Mie nu mi-e atât de greu pe cât ar trebui, ea zice că nu e atât de supărată pe cât ar trebui şi cu toate că greşesc spun adevărul şi fac exact ceea ce-mi cere inima, o inimă mai bolnavă decât Dumnezeu Însuşi.
.........Ar fi bine să tac, am vorbit mai mult decât ar fi trebuit să vorbesc o viaţă întreagă cu toate că nu am spus nimic. Mă retrag în colţ şi plec… Iartă-mă!

Angajat la ”Centru…”

.........Am doar 4 minute pentru a crea 1000 de lumi diferite…
.........Şi le-am terminat! Lucrez de ceva timp la « Centrul de creat vise ». De curând am fost răsplătit cu o promovare pentru că mi-am făcut baremul. Acum nu doar creez, ci observ direct: sunt un personaj în propriile mele creaţii.
.........Toate lumile sunt extraordinare : tind spre perfecţiune, chiar dacă este un concept pur teoretic. Experimentez ca prin reverie sentimente, situaţii dificile, greşeli de tot felul. În lumea reală asta ar fi fost greu; nu cred ca puteam face faţă la eventualele repercusiuni şi nici nu cred că mi-aş fi asumat responsabilitatea faptelor mele. Acolo fac ce vreau, cum vreau, când vreau…
.........Cum e să trăieşti ca un înger sau ca un demon? Cum e să iubeşti sau să urăşti? Cum e să minţi spunând adevărul? Dar mai ales: cum ar fi fără toate astea? Nici nu vreau să-mi imaginez. Lumile mele sunt perfecte, complete, complexe.
.........De mult timp lumea ştie că îmi place să făuresc lucruri incitante, să mă joc, să trăiesc orice tâmpenie într-un mod intens. Un spirit ludic, lucid, încăpăţanat, înţelegător, serios, surâzător, calm, orgolios, inteligent, frustrat, temperamental, liniştit, tăcut… totul într-unul singur: EU. Uneori mă numesc: Cornel, Florentin, Drăghici, Tin, Cornelius, Tinush, Ogher, Neo, Ogmios, Gideon, Hidechel, Suilenroc, Nitnerolf, Michel, Arhanghelul Negru… dar alteori nu. Sunt doar alter-egouri ale aceluiaşi eu liric care îşi transmite direct gândurile, sentimentele şi ideile prin personaje cu mască.
.........Visez de când eram mic: m-am născut de mii de ori şi am murit mai des decât atât. Am trăit, am iubit, am avut copii pe care mi-i amintesc şi acum. Toate au trecut cam repede: doar 500 de reîncarnări au fost de ajuns pentru a stăpâni lumea de câteva ori şi de a cunoaşte frumuseţea aruncată de oameni. Fiecare reînviere a însemnat tot atâtea iubiri de vis care evoluau complet diferit de fiecare data: toate… doar aceeaşi fată.
.........În lumea asta mai am loc doar pentru câteva vise şi prea mulţi ani de trăit. Nu vreau să le risipesc: păstrez unul pentru fiecare dintre voi în speranţa că îmi veţi oferi un loc, un rol episodic măcar şi astfel să devin nemuritor în conştiinţele voastre… aşa cum am mai fost. Din păcate a trebuit să renunţ la nemurire şi puteri pentru voi. Acum sunt ca voi… măcar fizic. Simt durere, sentiment, bucurie, soare, apa, vânt, pământ şi tunet. Am devenit în viaţa de zi cu zi un personaj creat de mine fără intenţie.
.........Niciodată nu v-am cerut nimic, nici să mă ascultaţi. În zgomotul de fond al lumii reale nu sunteţi capabili de a auzi o umbră. De fapt… eu n-am scris niciodată nimic, doar am creat un personaj care este capabil şi are timp pentru faptele lumeşti.
.........Nu sunt Dumnezeu nici măcar în lumea mea. Asta nu pentru că îmi este antipatică persoana, ci pentru că eu nu am un fiu pe care să îl vând pentru binele vostru. Visez… aici sunt angajat: la ”Centru…” şi pentru asta sunt plătit. Nu în bani căci astea sunt tot creaturile mele, sunt plătit în nori de zăpadă ce se scutură vara… altfel nu cred ca aţi putea înţelege răsplata mea. Dacă vreţi pot să mai făuresc Dumnezei, Alahi, Mohamezi, Budha, Zamolcşi, Brahmani, Ra, Ogmioşi… toate pentru voi.
.........Pot crea Zei mai puternici ca mine, pot crea Stăpânii mei, pot avea idoli, mă pot închina la energie, pot să te fac să crezi în mine sau să mă urăşti. Pot să fac orice chiar dacă nu sunt Dumnezeu. Singura întrebare este: « de ce ? »
.........De fiecare dată sunt capabil să-mi furnizez noi răspunsuri pentru că îmi pot controla personajul pe care voi nici nu îl vedeţi. Mulţi sunteţi fiinţele imaginare ale personajului meu. Nu mă aştept să înţelegeţi, ci doar să mă jigniţi, să mă luaţi în derâdere, să mă ironizaţi şi desconsideraţi. Dacă nu ar fi lumea mea actuală, nu aş mai continua să vieţuiesc, dar tocmai pentru că este ştiu că am creat şi făpturi care îmi merită nemurirea şi sunt convins că mă voi regăsi în visele lor. Voi fi o entitate în mintea creaturilor făurite de unul din personajele mele. Şi dacă este aşa, de ce nu aş fi fericit?
.........Fiecare poate crea o poveste, fiecare va greşi în primele 1000 de încercări şi de aceea Şeful nu vă va lăsa să vă transpuneţi în acest incipit; vă cere răbdare, timp exprimat în unităţi umane şi multă bunătate. Nu pentru că ar da doi gologani ruginiţi pe voi, ci pentru că îi plac poveştile cu final fericit.
.........Mulţi de aici nu au visat nici macar 13 vieţi, dar asta e pentru că sunteţi tineri. Vechea gardă a ”moderatorilor de suflete” se va retrage complet până la sfârşitul anului 2012. Câţiva administratori vor continua să înveţe ”noua garda” mişcările de ascensiune şi sper că şeful mă va lasa şi pe mine. Oricum am asigurat postul de Observator şi nu o să vă las la greu. Vă urez succes în 2100 şi ne mai citim pe ”Ador”.

Alt titlu (Fictiune online)

~!~ Cât de prost poţi să fi ? Extrem de… ~!~

Totul începe de mult, când eram mai copil decât acum. Nu cred în semne, magie, coincidenţe, dragoste. Nişte concepţii manipulatoare! Un băiat bun, onest, moral este timid când vrea o fată bună, onestă, morală… Dar cum e atunci când întâlnirea nu mai are loc din motive cretine?

Pe a IX-a o «simpatizam» astfel încât i-am făcut testul la informatică. Ca orice “intelectual” nu puteam să o satisfac cu frumuseţea, banii, sufletul sau personalitatea mea infectă. Mă foloseam de tot ce aveam mai de preţ (chiar dacă s-a pierdut şi un bou se uită la mine când scriu); a luat notă mai mare ca mine.

Micile atenţii au continuat şi pe clasa a X-a când deja au devenit atentate. Tot pe atunci am avut un fel de vis-fantezie simplu/simplă nonperversă în care o sărutam neaşteptat şi pasional, aşa cum obişnuiesc. Era ciudat (ori necaracteristic) pentru mine să visem ceva, orice; mai ales o persoană, mai ales o fată, mai ales un sărut. Odată, când eram mai prost (deşi pare greu de crezut şi sunt în continuare spionat) am făgăduit divinităţii că mă voi căsători cu prima fată pe care o visez. Probabil era o replică macho de agăţat zeiţe, oricum nu m-am ţinut de promisiune încă [Steaua pierde campionatul ! :-J]

Clasa a XI-a a debutat într-un mod absolut şi ireversibil. Nu vreau să intru în detalii scârboase, că mi se face greaţă; dar acum continuă în aceiaşi notă, legată de aceiaşi persoană. Tot nu am început să spun ideea principală şi cu cât mă afund mai tare, cu atât sunt mai convins să o las neterminată, ascunsă, disimulată.

Ultima vreme a fost un fel de val ce, teoretic, trebuia să mă ducă până la mal. Ori îmi place să plutesc în nesiguranţă, ori sunt masochist. Detaliile se pierd… Pe dreapta ascendentă a unei relaţii auxiliare (niciodată concretizată) urma să trecem la « obiectul muncii ». Să zicem că acele zeităţi perverse şi egoiste încă nu îmi dau libertatea pe care mi-o doresc. Mai întâi s-au anulat « ceremoniile oficiale » la care era planificat să participăm împreună, apoi nu a intrat pe mess la momentul potrivit. (sunt extraperfecţionist). Am sunat eu la îndemnul altor fete (« geloase nu pentru că spun eu, ci pentru că ele regretă lipsa unei şanse împreună). Era prea târziu pentru ea (23 :30) ; coincidenţa facea să fie trează şi să înveţe la biologie, aşa că mi-a răspuns. Nu mă aşteptam şi nici nu cred că voiam. Am vorbit de o întâlnire; totul era rezolvat: mâine la ora 17:00, în faţă la Brătianu [doar să nu plouă].

Morţii mă-sii de întâmplare la 16:37 a început ploaia, doar la mine, nu şi la ea. Nu s-a reuşit « noua ordine sentimentală », aşa că distinsa domnişoară a propus să vorbim pe mess şi să ne întâlnim a doua zi. Nu am promis, nu am intrat pe net, mi-am închis telefonul. Tot ce a urmat a fost conform planificării. Penibil, penibil pentru acel băiat…

Refuz să continui, refuz să fac completări, refuz să recitesc, refuz să-mi recunosc minciuna. Ca un fel de morală nesatisfăcătoare mi-am autopropus întrebarea : Cât de prost poţi să fi încât să nu te mai întâlneşti cu acea fată delicată doar pentru că a plouat ?

Nu vreau să vă jignesc, spunând că sunteţi bătuţi în cap (deşi pe unii i-am bătut la propriu în cap), doar să punem faptul că nu aţi înţeles nimic pe imposibilitatea de a mă cunoaşte!

O stea apusa la Rasarit

Unii nu dorm...

.

.........Am aflat acum doua zile de un site super tare frate :)) Fara gluma, este ceva interesant acolo pentru cei care refuza sa doarma si sa viseze acea fantasma numita "realitate". Eu o numesc lumea vizibila. Cine crede ca stie totul sau se complace in a trai fals, este un imbecil (negativul de la bacil).

.

.........Primul articol pe care l-am citit, deoarece m-a interesat, este legat de Ordinul Illuminati (cred ca este putin exagerat acolo), dar informatiile, in mare, corespund cu datele mele anterioare, deci site-ul este de incredere si ofera informatii utile. Acesta este linkul pe care l-am accesat prima data: http://www.descopera.ro/teoria-conspiratiei/4209682-illuminati-stapanii-din-umbra ! Am citit apoi manifestul legat de Mihail Eminovici ( cunoscut ca Mihai Eminescu).

.

.........Cu siguranta, cand o sa am timp, voi citit si articolele mai vechi. V-as sugera sa faceti si voi asta in loc sa stati pe mess si sa va manelizati sau emuizati pe hi5.

.

.........Cei interesati de site il pot accesa pagina principala pe linkul urmator: http://www.descopera.ro/

.