........Am trecut printr-un moment greu de curand... Un var de-al mamei mele a aflat acum 3 luni ca are leucemie, la cateva zile s-a internat, apoi a intrat in coma si, la doar o zi, a murit... Acum va voi spune mai detaliat... Am aflat in acea dimineata ca sufletul lui a zburat, dupa ce seara aflasem ca e la terapie intensiva... Cand am auzit, am ramas tacut cateva secunde... Apoi am intrebat detalii. Era clar... N-am mai fost la scoala in acea zi. M-am sculat de dimineata, dupa doar 5 ore de somn, am facut niste treburi pregatitoare, ca de obicei, si m-am dus la tara, acolo unde locuia el... Tristetea era mare. Toate rubedeniile se adunasera si se dadeau in spectacol, plangand moartea lui, in loc sa se bucure de lucrurile marete pe care le realizase. Mi-am preluat repede indatoriile, incercand sa ajut cu cat mai mult posibil. Eram la fosta lui casa... Mergand prin curte, rememoram frumoasele clipe petrecute impreuna, mi-am dat seama ca urma sa se casatoreasca cu o fata pe care eu i-o prezentasem si familia mea urma sa le fie nasi... Asta intr-un viitor foarte apropiat... Puneam dolii in piept tuturor celor prezenti, si erau ceva oameni, caci suntem un neam imens. De exemplu bunicul meu avea 11 frati... Deodata s-au auzit srigate... Mama lui tipa: "A venit masina cu care lucrai... Scoala-te sa o conduci..." M-am speriat un pic. Nu sunt genul de om care sa boceasca si sa-si exprime sentimentele. Am iesit din casa, acolo unde statea mortul... Am impietrit... Ati vazut "Lord of the Rings"? Imaginati-va scena cand Gandalf venea de la rasarit cu acei calareti in ajutorul lui Aragorn... Casa varului era in varful unui deal. Imediat mi-am amintit scena... Veneau de la rasarit sute de oameni, in majoritate barbati... Toti in acelasi timp... Erau 20 de masini care se apropiau de ale noastre 13. Soseau colegii lui de serviciu de la RDS-RCS. Seful lor renuntase la o zi de munca pentru a-i lasa pe acestia sa participe la inmormantare... Frumos gest. Atunci am varsat prima mea lacrima dintr-un alt motiv decat dragostea... Sau poate nu... Mi-am dat seama ca dragostea de aproape, o specie pe care eu o credeam disparuta, inca mai vietuia in inimile noastre. Nu s-a umplut numai curtea, ci si cele 3 strazi care o imprejmuiau... Intr-un tarziu au venit si doi preoti, cu un dascal. Dupa o scurta slujba in casa, cosciugul a fost scos afara. Era o zi prea frumoasa pentru un 21 februarie. Lumanarile ce cadeau pe jos ardeau in continuare ca si cum nu ar fi fost deranjate. Si se uneau parca pe pamant intr-o balta mare de ceara. Multi barbati plangeau... Atunci m-am uitat prima data spre cer, sperand sa vad ingerii ce coboara. Degeaba... Cand cortegiul funerar a plecat, am stins cu greu focul de pe jos. Am facut un pic de curatenie si apoi am plecat si eu pe urma lui. L-am prins repede, caci erau 4 km pana la biserica. Blocaseram intreaga comuna, caci erau zeci de masini pe urma regelui si a pedestrasilor. Ne-am oprit la casa parinteasca, acolo unde s-a mai facut o slujba. Din nou m-am uitat spre cer... Drumul pana la biserica a durat mai mult decat ar crede fizica. Acolo a avut loc o alta ruga catre Dumnezeu pentru iertarea pacatelor. A durat doua ore, timp in care a inceput un vant puternic. De la biserica spre cimitir drumul a fost drept si nepietruit... Un deal am urcat din nou pentru a ajunge la groapa. Eram prea multi aici. Masini se opreau pe autostrada pentru a ne vedea. M-am uitat a treia oara la cer... Stiam ca e ultima oara... si ultima slujba. Sotia lui indurerata nu mai avea nici forme... Au plecat toti pana la urma. Am ramas ultimul, tinand in brate cocosul care se daduse peste groapa mortului. Era sfarsitul... Vantul se oprise; deci ingerii plecasera. Ne-am intors la casa lui parinteasca, unde s-a tinut pomana. Dumnezeu sa-l ierte!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu