Articol pentru stii-tu-cine

De fiecare data cand ma uit la cer
Tip, urlu si sper
Sa te gasesc acolo
Sa fim iar amandoi.
De fiecare data cand privesc oceanul
Limpede ca geamul
Te caut doar pe tine
Lumina mea senina.
De fiecare data cand privesc in foc
Te bagi si tu in joc
Ma privesti fibril
Si sufletu-mi ucizi.
De fiecare data cand intru in pamant
Te gasesc sapand
O groapa mititica
Pentru-al nost' copil...(25.11.2007)

Se naste-acum pentru vecie
Un om de mare omenie,
Un inger, un erou, un vis,
Un om ce noua ni-i promis...
...........Acum nu se va mai naste...(12.11.2007)

Santo Devil

............“Fusesera patru zile fara somn. In fiecare noapte cate o viziune:
............In prima era vorba de niste experimente chimice, transformarea substantelor organice in anorganice si invers, prin intermediul plantelor si animalelor.
.............In a doua analizam o comparatie intre doi eroi, Ahile si Hanibal sau Alexandru cel Mare, ceva cu inventiile lui Arhimede…
.............In a treia ma intalneam cu un nou mod de comunicare, o limba sau un dialect. Si, inexplicabil, reuseam sa-l reproduc.
.............In a patra eram un important professor de fizica si predam in fata unor oameni importanti.”
.............Atat isi mai amintea Suilenroc Nitnerolf, proaspat defunct. Dar nu era in Iad sau Rai, era intr-o statie de autobuz. Singur… Astepta masina spre urmatoarea casa. Si se gandea ce drum avea sa apuce. Savarsise multe crime, dar omorase numai oameni ce meritau. Plus ca ceruse iertarea divinitatii.
..............Se gandea la Iad… Nu poate sa fie o lume a focului sau a cazanelor de smoala fierbinte. Nu poate sa fie un desert nesfarsit sau o camera goala cum spun unii psihologi. Nu poate sa fie nici o lume plina de oameni enervanti, care sa vorbeasca mereu. Trebuie sa fie materializarea tuturor temerilor oamenilor. Cu alte cuvinte noi cream Infernul prin propria noastra minte.
...............Se gandea la Rai… Sa fie oare materializarea tuturor dorintelor noastre? Prea putin probabil. Trebuie sa existe divergente pentru a exista libertate. N-ar trebui sa existe ierarhii pentru a fi egalitate si totusi Dumnezeu nu e egal cu noi. Greu de gasit o explicatie.
...............Sa existe oare purgatoriu, o lume intre bine si rau? Dar atunci inseamna ca am fi pe Pamant si n-am fi morti. Deci nu se poate.
................Sa nu se gaseasca nimic acolo si noi sa asteptam sa fim reincarnati? Asta s-ar putea. Dar nu ar fi mai buna o camera de asteptare decat o statie?
................Lui Suilenroc ii crescusera aripi albe si coarne rosii. Oare ce avea sa fie? Se pare ca isi retraia viata cu toate momentele placute, dar si cu necazurile aferente. Experimenta noi vieti si dimensiuni paralele, desi astepta linistit pe o banca.
................Din pacate nu am mai apucat sa vad ce masina ia Nitnerolf, caci venise autobuzul meu…
CONTINUARE: "Nu ma judecati voi pe mine!"

Nu ma judecati voi pe mine!

............Neo Gideon isi luase adio de la viata in ziua de Craciun. Noroc sau ghinion... Sfantul Craciun il insotea la judecata.
............Sfantul Petru a deschis usile Tribunalului. In sala erau Maria Magdalena si 3 Apostoli: Pavel, Ioan si Andrei. Tatal era asezat pe scaunul judecatorului.In dreapta Fiul, in stanga Sfantul Duh. Procurorul era insusi Scaraoschi, avand drept ajutor pe Gagamita.
.............Procesul a inceput. Ciudat era ca probele nu erau "faptele bune" si "faptele rele". Se judecau actele de curaj si de frica.
Acuzarea nu era prea increzatoare, dar isi punea sperantele in proba principala.
..............“-Toata viata Neo s-a temut de iubire!”
..............Atunci toti au sarit; a inceput scandalul si era un adevarat dezastru.
..............“-Cum puteti sa vorbiti voi despre iubire, cand nu stiti ce inseamna? Habar n-aveti!
..............De cate ori n-ati putut dormi noaptea, gandindu-va la el sau la ea? De cate ori te simteai obosit, cu ochii grei, cascai, te asezai usor pe pat, inchideai ploapele si te gandeai la un singur nume? Si dupa 5 minute, te simteai mai odihnit ca niciodata, avand in minte acelasi nume. Si nu mai adormeai...
..............De cate ori mergeati noaptea pe strada, vedeati ca nu e nimeni si va opreati doar pentru a va uita la nimic? Si chiar daca erati singuri, v-ati simtit calzi, impliniti ca si cum ati avea o menire speciala pe Pamant si reusita e garantata.
..............De cate ori mergeati pe strada, o vedeati intr-un magazin si ziua era compromisa, distrusa? Aplecati capul, duceati mana la frunte, paseati greu, dar lent, intotdeauna inainte, sperand ca nu v-a observat... Si nu va observa.
..............De cate ori v-ati trezit inainte de Soare, plecand in cautarea lui sau a ei, indiferent de ploaie, vant, viscol sau gheata? Iar cand lumina venea, voi erati tot acolo, sperand ca va exista si ziua de maine.

..............De cate ori v-ati trezit vorbind in fata atator oameni; si ei se uitau atrasi, parca sorbind sangele cuvintelor, desi nu intelegeau nimic, deoarece nu au simtit iubirea?”

Pamantul de mijloc

........Am trecut printr-un moment greu de curand... Un var de-al mamei mele a aflat acum 3 luni ca are leucemie, la cateva zile s-a internat, apoi a intrat in coma si, la doar o zi, a murit... Acum va voi spune mai detaliat... Am aflat in acea dimineata ca sufletul lui a zburat, dupa ce seara aflasem ca e la terapie intensiva... Cand am auzit, am ramas tacut cateva secunde... Apoi am intrebat detalii. Era clar... N-am mai fost la scoala in acea zi. M-am sculat de dimineata, dupa doar 5 ore de somn, am facut niste treburi pregatitoare, ca de obicei, si m-am dus la tara, acolo unde locuia el... Tristetea era mare. Toate rubedeniile se adunasera si se dadeau in spectacol, plangand moartea lui, in loc sa se bucure de lucrurile marete pe care le realizase. Mi-am preluat repede indatoriile, incercand sa ajut cu cat mai mult posibil. Eram la fosta lui casa... Mergand prin curte, rememoram frumoasele clipe petrecute impreuna, mi-am dat seama ca urma sa se casatoreasca cu o fata pe care eu i-o prezentasem si familia mea urma sa le fie nasi... Asta intr-un viitor foarte apropiat... Puneam dolii in piept tuturor celor prezenti, si erau ceva oameni, caci suntem un neam imens. De exemplu bunicul meu avea 11 frati... Deodata s-au auzit srigate... Mama lui tipa: "A venit masina cu care lucrai... Scoala-te sa o conduci..." M-am speriat un pic. Nu sunt genul de om care sa boceasca si sa-si exprime sentimentele. Am iesit din casa, acolo unde statea mortul... Am impietrit... Ati vazut "Lord of the Rings"? Imaginati-va scena cand Gandalf venea de la rasarit cu acei calareti in ajutorul lui Aragorn... Casa varului era in varful unui deal. Imediat mi-am amintit scena... Veneau de la rasarit sute de oameni, in majoritate barbati... Toti in acelasi timp... Erau 20 de masini care se apropiau de ale noastre 13. Soseau colegii lui de serviciu de la RDS-RCS. Seful lor renuntase la o zi de munca pentru a-i lasa pe acestia sa participe la inmormantare... Frumos gest. Atunci am varsat prima mea lacrima dintr-un alt motiv decat dragostea... Sau poate nu... Mi-am dat seama ca dragostea de aproape, o specie pe care eu o credeam disparuta, inca mai vietuia in inimile noastre. Nu s-a umplut numai curtea, ci si cele 3 strazi care o imprejmuiau... Intr-un tarziu au venit si doi preoti, cu un dascal. Dupa o scurta slujba in casa, cosciugul a fost scos afara. Era o zi prea frumoasa pentru un 21 februarie. Lumanarile ce cadeau pe jos ardeau in continuare ca si cum nu ar fi fost deranjate. Si se uneau parca pe pamant intr-o balta mare de ceara. Multi barbati plangeau... Atunci m-am uitat prima data spre cer, sperand sa vad ingerii ce coboara. Degeaba... Cand cortegiul funerar a plecat, am stins cu greu focul de pe jos. Am facut un pic de curatenie si apoi am plecat si eu pe urma lui. L-am prins repede, caci erau 4 km pana la biserica. Blocaseram intreaga comuna, caci erau zeci de masini pe urma regelui si a pedestrasilor. Ne-am oprit la casa parinteasca, acolo unde s-a mai facut o slujba. Din nou m-am uitat spre cer... Drumul pana la biserica a durat mai mult decat ar crede fizica. Acolo a avut loc o alta ruga catre Dumnezeu pentru iertarea pacatelor. A durat doua ore, timp in care a inceput un vant puternic. De la biserica spre cimitir drumul a fost drept si nepietruit... Un deal am urcat din nou pentru a ajunge la groapa. Eram prea multi aici. Masini se opreau pe autostrada pentru a ne vedea. M-am uitat a treia oara la cer... Stiam ca e ultima oara... si ultima slujba. Sotia lui indurerata nu mai avea nici forme... Au plecat toti pana la urma. Am ramas ultimul, tinand in brate cocosul care se daduse peste groapa mortului. Era sfarsitul... Vantul se oprise; deci ingerii plecasera. Ne-am intors la casa lui parinteasca, unde s-a tinut pomana. Dumnezeu sa-l ierte!...

Neo Gideon

NOTE: 1. Se citeste pe melodia Enya-May it be [Lord of the Rings].
2. Sa nu se citeasca mai mult de un cuvant pe secunda.
3. Orice asemanare cu realitatea este intentionata.

........Acum doua zile Neo Gideon, un elev din clasa a 10-a , si-a terminat proiectul stiintific. Intentiona sa construiasca o masina care sa il duca in trecut. Baiatul, de o inteligenta sclipitoare, credea ca a realizat inventia mileniului.

........Era nerabdator sa o incerce. S-a urcat pe scaun, a pornit curentul electric si a dat drumul la orbitalii platinati. Dar o explozie s-a produs la circuite si Neo a fost azvarlit in vortexul timpului.

........Parca era intr-un tunel. In jur era vid, dar puteai respira. Intunericul predomina fiind crestat rareori de fulgere albastre. Era frig, iar vantul batea. Se lasa purtat de curenti spre nimic. O fractiune de secunda a durat totul.

........S-a trezit "undeva". Era o lume ciudata. Masinaria lui diparuse. S-a dus la un chiosc de ziare ca sa vada data. Stupefactie... Anul 3752. Oamenii se schimbasera. Parul aproape le cazuse. Pielea era albicioasa si ochii deschisi la culoare. Existau doua rase de oameni: elita si mutatiile genetice. Cei din elita erau inalti, supli, barbatii puternici si femeile voluptoase. Ceilalti atingeau rar un metru si ceva, erau umflati si cocosati. Neo facea parte mai degraba din prima categorie.

........Populatia nu se distingea prin culoare, limba vorbita sau religie. Toti il venerau pe Nostradamus. Prezicerile lui s-au dovedit adevarate. Lumea era foarte agitata. Conform lui Nostradamus, in acel an, Terra va fi distrusa.

........Camioanele armatei adunau oamenii inalti de pe strazi. L-au luat si pe Neo. A fost dus intr-o gigantica nava spatiala care a decolat dupa doar doua ore. Cred ca erau aproximativ 30.000 de oameni. Erau inchisi in celule cate 10. Fiecare celula avea paturi, toalete, dusuri si cate un geam.

........Dupa doua zile il gasim pe Gideon uitandu-se pe geam la Terra. Planeta s-a micsorat treptat, dupa care a explodat. Intr-adevar Pamantul nu mai exista. Si nici profetiile lui Nostradamus. O lacrima se tinea de ochiul eroului nostru...

........Au trecut doi ani. Neo se integrase perfect. Acum era fiul adoptiv al conducatorului terrian, fiul lui Hidechel. Problemele nu se terminasera. Proviziile de oxigen, mancare si apa erau pe terminate. Trebuia sa aterizeze pe o planeta care putea sustine viata.

........La indemnul oamenilor de stiinta, nava se indrepta spre Marte. Acesta era singurul loc din Sistemul Solar in care puteau supravietui. Noroc ca viteza navei Andromeda o depasea pe cea a luminii, deoarece folosea antimateria.

.........Dar tanarul nostru, acum in varsta de 18 ani, era cu gandul in alta parte. Ii luceau ochii dupa cea mai frumoasa fata, Anna.Era indragostit rau. Incepuse sa scrie povesti si poezii, vorbea adesea despre dragoste, dar rareori era vazut la petreceri.

.........Mai erau cateva zile pana pe Marte, cand nava a inceput sa arda. Se pare ca nu rezistase suprasolicitarii. Oamenii au inceput sa se agite si sa fuga spre navetele de salvare. Neo a plecat din garda regala, incercand sa o gaseasca pe Anna.

.........Era in camera ei, plangand in genunchi. Neo s-a dus, s-a uitat in ochii ei si a strans-o in brate. Atunci povestea a murit...

.........Acum in anul 106 pe Marte, copiii invata istoria unei mari iubiri.