............“Fusesera patru zile fara somn. In fiecare noapte cate o viziune:
............In prima era vorba de niste experimente chimice, transformarea substantelor organice in anorganice si invers, prin intermediul plantelor si animalelor.
.............In a doua analizam o comparatie intre doi eroi, Ahile si Hanibal sau Alexandru cel Mare, ceva cu inventiile lui Arhimede…
.............In a treia ma intalneam cu un nou mod de comunicare, o limba sau un dialect. Si, inexplicabil, reuseam sa-l reproduc.
.............In a patra eram un important professor de fizica si predam in fata unor oameni importanti.”
.............Atat isi mai amintea Suilenroc Nitnerolf, proaspat defunct. Dar nu era in Iad sau Rai, era intr-o statie de autobuz. Singur… Astepta masina spre urmatoarea casa. Si se gandea ce drum avea sa apuce. Savarsise multe crime, dar omorase numai oameni ce meritau. Plus ca ceruse iertarea divinitatii.
..............Se gandea la Iad… Nu poate sa fie o lume a focului sau a cazanelor de smoala fierbinte. Nu poate sa fie un desert nesfarsit sau o camera goala cum spun unii psihologi. Nu poate sa fie nici o lume plina de oameni enervanti, care sa vorbeasca mereu. Trebuie sa fie materializarea tuturor temerilor oamenilor. Cu alte cuvinte noi cream Infernul prin propria noastra minte.
...............Se gandea la Rai… Sa fie oare materializarea tuturor dorintelor noastre? Prea putin probabil. Trebuie sa existe divergente pentru a exista libertate. N-ar trebui sa existe ierarhii pentru a fi egalitate si totusi Dumnezeu nu e egal cu noi. Greu de gasit o explicatie.
...............Sa existe oare purgatoriu, o lume intre bine si rau? Dar atunci inseamna ca am fi pe Pamant si n-am fi morti. Deci nu se poate.
................Sa nu se gaseasca nimic acolo si noi sa asteptam sa fim reincarnati? Asta s-ar putea. Dar nu ar fi mai buna o camera de asteptare decat o statie?
................Lui Suilenroc ii crescusera aripi albe si coarne rosii. Oare ce avea sa fie? Se pare ca isi retraia viata cu toate momentele placute, dar si cu necazurile aferente. Experimenta noi vieti si dimensiuni paralele, desi astepta linistit pe o banca.
................Din pacate nu am mai apucat sa vad ce masina ia Nitnerolf, caci venise autobuzul meu…
CONTINUARE: "Nu ma judecati voi pe mine!"
............In prima era vorba de niste experimente chimice, transformarea substantelor organice in anorganice si invers, prin intermediul plantelor si animalelor.
.............In a doua analizam o comparatie intre doi eroi, Ahile si Hanibal sau Alexandru cel Mare, ceva cu inventiile lui Arhimede…
.............In a treia ma intalneam cu un nou mod de comunicare, o limba sau un dialect. Si, inexplicabil, reuseam sa-l reproduc.
.............In a patra eram un important professor de fizica si predam in fata unor oameni importanti.”
.............Atat isi mai amintea Suilenroc Nitnerolf, proaspat defunct. Dar nu era in Iad sau Rai, era intr-o statie de autobuz. Singur… Astepta masina spre urmatoarea casa. Si se gandea ce drum avea sa apuce. Savarsise multe crime, dar omorase numai oameni ce meritau. Plus ca ceruse iertarea divinitatii.
..............Se gandea la Iad… Nu poate sa fie o lume a focului sau a cazanelor de smoala fierbinte. Nu poate sa fie un desert nesfarsit sau o camera goala cum spun unii psihologi. Nu poate sa fie nici o lume plina de oameni enervanti, care sa vorbeasca mereu. Trebuie sa fie materializarea tuturor temerilor oamenilor. Cu alte cuvinte noi cream Infernul prin propria noastra minte.
...............Se gandea la Rai… Sa fie oare materializarea tuturor dorintelor noastre? Prea putin probabil. Trebuie sa existe divergente pentru a exista libertate. N-ar trebui sa existe ierarhii pentru a fi egalitate si totusi Dumnezeu nu e egal cu noi. Greu de gasit o explicatie.
...............Sa existe oare purgatoriu, o lume intre bine si rau? Dar atunci inseamna ca am fi pe Pamant si n-am fi morti. Deci nu se poate.
................Sa nu se gaseasca nimic acolo si noi sa asteptam sa fim reincarnati? Asta s-ar putea. Dar nu ar fi mai buna o camera de asteptare decat o statie?
................Lui Suilenroc ii crescusera aripi albe si coarne rosii. Oare ce avea sa fie? Se pare ca isi retraia viata cu toate momentele placute, dar si cu necazurile aferente. Experimenta noi vieti si dimensiuni paralele, desi astepta linistit pe o banca.
................Din pacate nu am mai apucat sa vad ce masina ia Nitnerolf, caci venise autobuzul meu…
CONTINUARE: "Nu ma judecati voi pe mine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu