Există uneori ceva ce distruge totul, fie bun, fie rău. Mitul focului purificator este pelerina de acoperire a enegiei vie. Apar momente în istoria omenirii în care este nevoie de o revitalizare. Schimbarea nu există, doar exterminare şi renaştere. Orice altceva este irelevant.
Uneori casele de distracţie se transformă în locuri pline de clovni malefici. Omul e rău prin origine: nehotărât, superficial, întotdeauna nesigur, incapabil de a înţelege moralitatea, loialitatea şi respectul, prea handicapat pentru a respecta sensul de ”etern” şi ”iubire”, dar nu mă supăr… eu însumi sunt un om.
Ceea ce mă opreşte să încep numărătoarea inversă este însă ceva ce există probabil doar în mintea mea. Când mă voi putea concentra îndeajuns şi voi trece peste afecţiunea purtată rasei umane, voi lăsa cale liberă focului. Posibil să nu-l vedeţi, îl veţi simţi cu siguranţă.
Conceptul de timp este exasperant; să trăieşti ca un om e înjositor, mă simt îngrădit de regulile mele, urăsc lipsa de libertate. A doua lume va fi una atemporală, fie bună, fie rea. Timpul va arde, omul va arde, tot ce doare va arde, tot ce e bun va fi uitat. Nu ştiu dacă vreau să mai păstrez ceva. Am pierdut timpul… încă odată!
Nu-mi stă în fire să am regrete, dar acum aş fi vrut să am… Aş fi vrut să regret că veţi fi distruşi. Pot doar să mă bucur că se va întâmpla repede şi va fi ”etern”. Oricine vrea să se perfecţioneze si să nu mai repete greşelile. M-aş simţi cu adevărat idiot dacă nu ar fi aşa. Eu voi mai greşi atâta timp cât sunt subiectiv, dar voi face greşeli noi…
Crucea de foc va apărea pe cer în acel moment, dar veţi simţi mai întâi focul din pământ : foc de sus şi foc de jos. Aşa este întotdeauna când eşti indecis: pierzi ambele direcţii. O lume stearpă va fi un Rai pentru mine şi Iad pentru voi, subiectivismul există printre fiinţele asemenea Omului.
Nu ştiu exact de ce spun asta, poate doar sper că veţi cere scuze şi îndurare; oricum nu voi mai ţine cont de ele. Atunci când trădezi singura chestie bună din viaţa unui om, o faci suportând consecinţele. M-am săturat să nu respect regulile! Le voi respecta cu stricteţe. Fiecare greşeală va aduce suferinţă de două ori mai mare, fiecare lucru bun va fi pedepsit.
Omul e labil din cauza mea şi a celor ca mine; probabil se va înţelege greşit… cui îi pasă de fapt? Nu-mi cer scuze, ci încerc să mă conving că acţiunile mele sunt cele corecte. Ca orice om obişnuit vei crede minciuna şi nu vei crede adevărul. Problema este că Adevărul nu există. Vei crede tot ceea ce te va duce la distrugere şi e clar încă de multă vreme că nu ştii ce să faci cu libertatea. Libertatea va arde…
Care era ţelul fiinţelor umane? Evoluarea şi acumularea de experienţe sau informaţii capabile să creeze o fiinţă superioară, demnă de înălţare. Care este ţelul actual? Distrugerea a tot ce nu era alterat, culminând cu distrugerea proprie. E clar ca nu există ”va fi”… mă voi asigura de asta şi mai ales voi lua asupra mea întreaga responsabilitate pentru că cineva trebuie să aibă curajul ăsta la un moment dat.
Nu poluarea, nu încălzirea globală, nu războaiele, nu seceta, nu foamea, nu moartea vă va doborî decisiv, ci inima voastră infectă creată după modelul meu. Este un motiv în plus pentru care eu sunt răspunzător de tot ceea ce faceţi. Aici aveţi dreptul de a tăcea. Orice spuneţi nu va fi folosit împotriva voastră, ci împotriva mea, aşa cum se întâmplă de câteva secole umane.
Uneori mă satur şi plec, dar înainte îmi rezolv problemele… Eu nu pot dormi dacă ştiu că există ceva ce nu am rezolvat, dacă există un virus în sistem sau nu mi-a ieşit problema la matematică. Apropo de matematică… doamne cât de fericit voi fi!!!
Ador răzbunarea, dar nu pot face rău intenţionat. Am zis că nu pot face eu; o pot face alţii… Îmi place puterea absolută, nu-mi place viaţa etenă. Conceptul de iubire l-am creat greşit, nu se potriveşte decât Străbunilor. Libertate nu veţi mai avea, vă veţi închina numai la zei falşi, nu îi meritaţi pe cei reali.
De ce suport lumea? Este de datoria mea sa fiu Observator pe Terra, ştiam că postul de conducător aduce responsabilitate. Am nişte entităţi în spate care se bazează pe mine, iar eu nu renunţ niciodată la mine, am încredere în mine, fiind singurul care nu m-a dezamăgit. Stau aici până la sfârşit pentru că aşa am promis, dar nu scria nicăieri în contract că nu pot decide când va avea loc sfărşitul…
Cum suport lumea? Detaşându-mă complet, trăind din amintiri şi vise. Amintirile nu vor arde niciodată, voi găsi loc pentru ele în Lumea Nouă. Trăiesc închis în cărţi şi într-o cameră care simbolizează Aerul, Apa, Pământul şi Viaţa. Focul, aşa cum am promis, va veni curând. Ştiu că de fapt nu mă cunoaşteţi deloc, ştiu că e numai vina mea, ştiu că puţini au văzut camera…
Acum ceva vreme Şeful Mare a promis că-mi oferă ”iubire” adevărată, dar va trebui să renunţ la darul nemuririi. M-a minţit… Sunt blestemat să nu pot schimba nimic, ci să trăiesc veşnic ştiind tot ce nu ar trebui să ştiu. Nu sunt supărat pe El. Acum sunt mai puternic decât Şefu şi nici măcar eu nu-mi pot oferi ceea ce vreau.
Vreau să mă uitaţi, vreau să nu mă mai citiţi, să nu mă mai sunaţi, să nu-mi mai daţi mesaje; doar aşa pot înceta să exist…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu