vineri, 18 septembrie 2009

Ziua doi de vacanţă

......... 30 august 2009 – ora 5:00 AM – Piteşti, Argeş, România .
......... Mă deştept, căci colcăiam într-o prostie de vis ori somn profund. Prea devreme veţi spune, era o simplă zi de duminică din viaţa mea. Ziua care avea să aducă a doua drumeţie din această strategică şi ultimă mare vacanţă.
......... Nici de data asta nu ştiam exact unde mergem. De obicei în vacanţe nu planific nimic, ci las totul la mâna sorţii, mă las surprins de orice schimbare sau neschimbare de plan. Nici măcar nu ştiu ce zi a săptămânii este… Destinaţia: Băile Termale de la Căciulata, Judeţul Vâlcea. De la mine din casă până la piscină avea să fie exact vreo 92,5 Km. Pe măsurate dacă nu mă credeţi. :)
......... Ne-am adunat cele 4 familii: surorile mamei mele cu bărbaţii şi puradeii aferenţi: vreo 14 Descendenţi ai Clanului Zamfira recunoscut pentru sporul natural pozitiv care va salva Roumeinia. Aceleaşi maşini, aceiaşi şoferi, alt drum, altă poveste. Ca întotdeauna al doilea pas nu e la fel de incitant ca primul, aşadar această drumeţie nu avea să ne excite simţurile la fel de intens ca cea de la Vâlsan, dar toate rubedeniile s-au simţit bine.
......... Îmi aduc şi acum aminte, par exemple, că primul majorat al acestui an şcolar a fost cel mai mişto (dans mon avis). Cu alte cuvinte, începuturile sunt mereu cele mai frumoase şi interesante, dar ca întotdeauna există un “dar”… Omul e simplu şi priveşte lumea la nivel grobian, aca primar. A doua experienţă avea să îmi aducă lucruri mult mai folositoare pentru viitorul îndepărtat ori ba. Toate astea într-un episod viitor din « Anatomia lui je »…
......... Revenind la firul poveştii… ne trezim într-o dimineaţă rece la poalele munţilor în localitatea cu pricina. Era liber, căci oamenii naturii, recte noi, suntem întotdeauna cu un pas înaintea restului populaţiei (no ofense): ne stă în codul genetic să fim devreme oriunde, oricum, oricând. Tot într-un viitor voi explica şi codul generic al oricărei comedii de TV.
......... Halirăm (ne umflarăm burdihanele) şi atacarăm strategic fortăreaţa denumită piscină cu apă termală. De fapt era un bazin în aer liber cu apă caldă, ce mirosea nasol a băşini (datorită sulfului) şi a cărei verdeaţă îmi amintea de nuanţa cerului… gurii. În fine, de la o piscină cu apă jegoasă şi un miros suspect nu puteai să mori decât în minim 24 de ore. Aşadar aveam îndeajuns timp să mă dixtrez.
......... Am profitat de imensitatea senzaţiei trăite de un pui de lebădă când pune prima dată piciorul într-un iaz, alături de mamă şi fraţi (of course). Fu fain rău de dimineaţă când era un pic mai liber. Uşor, uşor hoardele de tătări sosiţi la îmbăiere aveau să recucerească teritoriul. Am intrat cu mic cu mare, de la 5 ani până la 40 trecuţi, şi am reuşit să ne simtem bine as usual. Un cadru familiar în care toţi suntem fleaşcă şi jucăm « mingea » pe apă. :X
......... Nu putea lipsi tradiţionalul grătar, marcă înregistrată la OSIM de mine. Am găsit prin apropiere rămăşiţele unei aşezări umane contemporane: camping ilegal. Aşadar am avut tot necesarul de unelte şi condiţii pentru un succes sublim: mese şi scaune din pietre, cartoane, lemne şi uscătoare de prosop…
......... În timp ce pulpele de cocoşei se ardeau cu cele de puicuţe la focul ager din luminiş, yo avec deux veri am pornit într-o scurtă, dar obositoare campanie de recunoaştere. Am trecut un pârâu ce puţea tot a băşini. Am urcat o aşa-zisă albie secată foarte abruptă ce se despărţea la un moment dat. Extrem de abruptă şi obositoare… După ce ne-am dat seama că drumurile se uneau, am refuzat să mai înaintăm. Am făcut o grămadă de poze superB şi am aruncat buşteni pe drum ca să-i admirăm cum alunecă spre Valea Seacă.
......... Masa a fost una rapidă, meritată şi îndestulătoare. Urma runda doi din lupta contra microalgelor din bazin. Am lenevit ca cel mai mare leneş de la Contele de Anşoa încoace. Ochii căutau involuntar fete de 16-20 de ani în costum de baie sau fără. :)) Am aflat că barbarele erau femei voluptoase cu multe calităţi. :D
......... Singura forţă a naturii care ne-a făcut să ne retragem în Ţara de Baştină o fost Doamna Ploaie ce a început să îmi cunoască abdomenul gol. Era ora 5 după-amiază. Ştiţi… aşa e la munte. :) Ne-am strâns armele şi ne-am retras purtaţi de caii putere, nu înainte să oprim la izvoare să luăm apă: Izvorul 1 şi Izvorul 2. Izvorul Fericirii era oricum defect… Am încercat să gust din apa băşinoasă, dar am fost nevoit să scuip totul înapoi. Nu e frumos, e sănătos.
......... Efectele asupra membrilor au fost diferite, dar în principiu bune. La mine, înafară de o durere îngrozitoare de gât (aşa îmi manifest cam toate bolile sau afecţiunile fizice), această drumeţie cumulată cu un somn fantasmagoric mi-a adus multă relaxare şi linişte. Am recăpătat încrederea în forţele proprii şi mi-am aşezat în ordine priorităţile referitoare la viitorul apropiat, şcoală, familie, viaţă personală.
......... Pe baza acestor schimbări am obţinut în marţea următoare calificativul de ADMIS la examenul scris pentru permisul de conducere. Urmează să dau oraşul pe 21 septembrie şi sper să-l iau. Oricum nu sunt foarte stresat. Fie că îl iau, fie că nu, viitorul mă va prinde în aer, nu pe Pământ. Şi tu visezi la păsări cu aripi de oţel? :)
......... Have fun, have faith, have luck… B’Bye! >:D<

Un comentariu:

Anonim spunea...

prietenul meu este:soare.
suunt cu el...de...specifica tu lunile,caci vad ca stii prea multe despre mine.
trebuie sa descifrez engima:-?
de unde ai atatea informatii?
ah, persoana ciudata!:-s