Toata viata mi-am urmarit visele si visurile. Le-am vanat mereu printre pietrele taioase si apa rece de mare... Pe unele le-am prins si le-am consumat. M-am hranit atat cu cele care imi apartineau, cat si cu cele pe care nu le stapaneam. Am fiert la foc mic multe dintre ele si acum mi-e foame, mult prea foame... Mi-e dor de mine, de vise, de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu